Decesul fiicei lui Cristian Țopescu a șocat opinia publică, dar mai ales lumea sportului. Foarte mulți oameni care au cunoscut-o pe fosta prezentatoare tv au postat diverse întâmplări pe rețelele de socializare pentru a o omagia pe Cristina Țopescu.
Vali Moraru, realizator Digi Sport Special
Cristina Topescu… nu mai e. Ne-am intalnit prima data prin 93-94, la un concurs la redactia Actualitati din TVR. Ea lucra in TVR dar la Divertisment, parca, si voia la stiri. Concurs e mult spus. Nu-i vorba, probele au fost multe si grele. Doar ca a castigat cine trebuia sa castige. Iar eu am castigat experienta. Nici Cristina nu a luat concursul. Peste cativa ani, in ‘96, am devenit colegi in Pro TV. Ba chiar ar fi trebuit sa prezentam Stirile Pro TV de la miezul noptii impreuna. In perioada asta de “teste” cred ca am si iesit la un pahar de vorba la o terasa de pe langa Pro si mi-a facut o impresie foarte frumoasa. Pana la urma, Adrian Sarbu s-a razgandit si a schimbat “echipele” de la jurnalul de noapte: Cristina cu Andrei Zaharescu, eu cu Andreea Berecleanu. Dumnezeu s-o odihneasca!
Ioan Danciu, fost arbitru divizionar
Doamne nu-mi vine sa cred ca a murit CRISTINA TOPESCU! Este incredibil cu cata usurinta sa moare in ultimul timp in ROMANIA.NE MOR VALORILE NE MOR,SI NOI SFIRSIM LA FEL IN URMA LOR! Condoleante familiei indurerate,si bunul Dumnezeu sa o odihneasca in liniste pe fiica fostului mare comentator de sport CRISTIAN TOPESCU un fost idol si prieten al meu!CRISTINA TOPESCU avea clasa mare ca prezentatoare,mai ales ca era ca si tatal ei o enciclopedie,dar ce e mai important avea un suflet cat un munte.Am cunoscut-o de acum 50 de ani cand mi-a prexentat-o bunica ei MARIA si renumitul calaret FELIX TOPESCU.De micuta la 10 ani era foarte inteligenta si comunicativa.A FOST IUBITA SI APRECIATA DE O TARA INTREAGA,PT CURAJ SI LUPTA EI PT ADEVAR.De bine nu putea sa moara la 59 de ani,dar pe mine ma pune pe ganduri moartea ei!
Emilian Isăilă, fost jurnalist de sport
Sper că ești într-o lume mai bună. Pentru mine, cuvintele tale erau ca atingerea unui vânt cald de primăvară. Întotdeauna am avut senzația că plutești peste această lume. Că între tine și ea e o legătură firavă și că, mereu, făceai eforturi s-o înțelegi, să-i reziști. Întotdeauna te-am privit cu admirație. Era una încărcată de respectul pe care-l aveam pentru tatăl tău, marele comentator sportiv Cristian Țopescu, dar și un respect adolescentin amestecat cu emoție, sentimente pe care le-am avut dintotdeauna pentru tine.
Nu ți-am spus niciodată cât de mult îmi plăcea să vorbim, să te ascult și cât de mult îmi plăcea să citesc ceea ce scrii. Nu ți-am spus niciodată cât de mult mă bucurau comentariile tale la postările mele de pe Facebook. Și, în această viață, am vorbit față în față de atât de puține ori. Îmi amintesc și acum când ai venit în urmă cu câțiva ani în redacția cotidianului „Adevărul”. Lucrai la Prima TV, erai vedetă de televiziune și am schimbat câteva vorbe. Pregăteai un proiect de interviuri, o colaborare între ziar și televiziune. Nu aveai nimic fals, nu priveai lumea de sus, deși prin prisma celebrității tatălui tău ai fost mereu înconjurată de o aură de mister, de inaccesibilitate.
Îmi pare atât de rău că nu ai cerut ajutor. Am fost aici, la câțiva kilometri de tine, iar tu ai plecat în șoaptă, fără să spui nimic. În seara de Crăciun, la ora nouă, ne-ai recomandat filmul ” O viață minunată” a lui Frank Kapra cu James Stewart. Ți-am citit postarea și m-am gândit că ar trebui să-l revăd și eu, dar apoi m-am rătăcit printre urările de sărbători, cadouri și vin fiert. Îmi pare atât de rău că n-am știut de singurătatea ta. Discreția și grija ta pentru ceilalți, pasiunea ta pentru animale mi-a dat mereu senzația că ai o viață plină și că nu mai ai loc pentru nimeni.
Costin Ștucan, jurnalist Gazeta Sporturilor
O femeie de 59 de ani avea mii de prieteni pe rețelele de socializare, probabil mii de cunoscuți în viața reală. Posta aproape zilnic pe Facebook, uneori și de patru-cinci ori pe zi.
Pe 26 decembrie a postat ultima dată. Apoi, nimic. Nu a mai răspuns la telefon, la mesaje, la nimic. Nimeni nu s-a îngrijorat.
O vecină a fost cea care a reclamat liniștea asta suspectă care dura de trei săptămâni.
Moartea Cristinei Țopescu are în ea ceva din moartea omului modern care stă 24 de ore pe zi cu telefonul în mână, dând mesaje, likeuri, unlikeuri, postând emoții și emoticoane, însingurându-se cu fiecare postare din mediul virtual.
Nu mai avem timp să trăim real, darămite să ne mai pese de alții care trăiesc. Sau care mor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER